Li se spune proverbe sau zicători. Li s-au mai spus “învățături înțelepte”, “izbăviri de greșală”, “vorba ceea” sau “cum zice moșu”. “Cuvinte înaripate” le-a numit Homer, iar Herodot, “glas al zeilor”. Un învățat din Tocileni-Dorohoi, Dumitru Furtună (preot, teolog, istoric, folclorist) le-a numit, pe la 1900, nu mai puțin inspirat, “cuvinte scumpe” și povestea că, pe vremea lui, erau oameni care așa vorbeau mai tot timpul: în pilde…

Nu le mai găsești, ca altădată, pe toate drumurile. Zâmbești pentru că e de mirare cum prind ele, în doar câteva cuvinte și atât de măiestrit, un adevăr ori o poveste. Te minunezi de valoarea lor literară, ba chiar poetică. Constați că încă sunt actuale și de folos, prilej de adâncă meditație sau descoperi că, din contră, “de mult timp și-au pierdut valabilitatea și rostul”…

“Ferește-te să pari altceva decât ești.”
“Pe unde-ți iese cuvântul, pe-acolo să-ți iasă și sufletul.”
“Poartă-te cum ți-i portu’ și vorbește cum ți-i vorba.”
“La lume să ieși cu obrazu’, nu cu dosu’.”
“Nu mânca mult, că-i păcat.”
“Fată mare dacă ești, să nu mănânci mult, că-ți mănânci norocu’ și te măriți greu.”
“Dumicatu’ să ți-l faci cât încape-n gură.”
“Adu-ți aminte de foamete în vremea belșugului.”
“Ceea ce omului îi ajunge se cheamă averea cea mare. Restu-i lăcomie.”
“Nu pomeni pe tat’tu cu coliva altuia.”
“Nu merge la vie cu strugurii în poală.”
“Nu asurzi pe ceilalți musafiri cu zbieretele tale.”
“Când îi lumea-n veselie, nu plânge de sărăcie.”
“Cu cei care plâng, să plângi; cu cei care râd, nu totdeauna să râzi.” 
“Când nimeni nu te ascultă, mai bine taci.”
“Degrabă să asculți, târziu să grăiești.”
“Invârte limba-n gură de șapte ori înainte de a vorbi.”
“De multe ori îi mai bine să taci decât să spui drept.”
“Și minciuna prețuiește uneori mai mult decât un adevăr spus nelalocul lui.”
“Nu orice adevăr îi bun de spus.”
“Nu spune tot ce știi, nu crede tot ce auzi.”
“A auzi nu-i totuna cu a vedea.”
“Nu fi gură slobodă.”
“Ascultă cu urechile, vezi cu ochii și taci cu gura.”
“Tăcerea îi răspunsul celor înțelepți către cei nebuni.”

sursa: FB Doina Lavric-Parghel